Ce se intampla cand iti incalci cele mai sanatoase si, dupa parerea mea, singurele principii pe care trebuie sa le respecti in viata? Raspuns garantat in 100% din cazuri: te arzi! Ti-o iei ca dracu, esti calcat in picioare, ajungi sa iti urasti viata, sa te urasti pe tine si in general sa intri intr-o depresie profunda. 1) Niciodata sa nu ai incredere in oameni! Indiferent de aparente, circumstante, feel-inguri si alte cacaturi de astea! 2) Niciodata sa nu repeti o greseala din trecut sperand ca de data asta va iesi bine! GRESIT! O sa te urasti pentru cat de prost ai fost si nu o sa dormi linistit multe nopti pana te impaci cu gandurile proprii.
Prin ceva asemanator trec in momentul asta, blestemat ca in perioada sarbatorilor sa nu ma pot bucura pe deplin de bunatatile pe care ni le ofera viata. Asta sunt si asa functioneaza lucrurile la mine. Nu ma consider un om cu multa experienta de viata, dar am avut parte de cateva intamplari la viata mea din care as fi putut trage numeroase invataturi. Evident ca nu am fost suficient de destept sa le invat chiar pe toate din moment ce azi scriu despre asta cand as fi putut face cu totul altceva mai distractiv. Mi-am fundamentat totusi si niste idei cum ar fi aceea ca nici banii, nici frumusetea fizica, nici credinta nu aduc fericirea. Doar norocul. Cum pana acum am fost destul de ghinionist (si spun “destul de” ca sa nu spun foarte) am ajuns la stadiul in care mi-am pierdut increderea in noroc, deci in orice. Pe scurt, mi-a murit speranta! Un lucru nu neaparat rau din punctul meu de vedere.
In ultima vreme a aparut ceva nou in viata mea, suspicios de frumos ca sa fie adevarat, insa nu am fost destul de precaut asa cum am facut-o cu strictete in ultima perioada. Nu stiu de ce am ales asa dar stiu ca s-a reaprins speranta. Eu am permis asta. Am riscat. Un om fara speranta si sentimente nu e fericit. Cu toate astea e puternic si mai presus de toate nu sufera. M-am saturat de suferinta incat prefer sa renunt la fericire pentru a nu suferi. Imi doresc sa fiu ca un robotel. Sa zicem indestructibil.
Asa cum teoretic stiam dinainte, dar am ales sa ignor aspectul asta, cand risc, pierd. Si-am pierdut. Nu stiu cum as putea exprima dezamagirea si tristetea din sufletul meu. Nu sunt dezorientat, nici surprins, nici suparat pe cineva. Doar trist si constient de tristetea mea.In rest, nu prea mai am ce sa spun despre speranta…poate doar ca textul asta nu a aparut dincolo in speranta ca vei mai trece pe aici.Cam atat.
tristetea se poate exprima si printr-o melodie vesela
Publicat de praslea 